Sean Whalen, parinte singur, cu 3 copii in grija, a avut o copilarie urata. Intr-o zi, parintii s-au certat groaznic, iar mama si-a luat baietii si s-a cazat pentru o noapte la un hotel. A doua zi, cand au vrut sa intre in casa, nu au putut. Barbatul schimbase yalele. Abia dupa interventia politistilor, in numai 10 minute, au fost nevoiti sa-si ia lucrurile.
Sean nu a apucat sa baga in punga decat niste haine. Si-a lasat in casa parinteasca mingile de baseball, trofeele si chiar si broscuta testoasa de care avea grija. Dupa 30 de ani, in timp ce se afla cu un copil de-al sau intr-un restaurant, a vazut o chelnerita. Restaurantul era chinezesc, proprietarii erau chinezi, dar chelnerita era caucaziana. Parea sa nu se potriveasca in decor, cu atat mai mult cu cat era tacuta si se vedea clar ca nus-i dorea sa fie acolo. La plecare i-a lasat un bacsis de 100 de dolari.
Acea femeie i s-a parut familiara pentru ca ii amintise de mama lui. De altfel, in acea seara a postat un mesaj emotionant pe retelele de socializare:
„DIVORT. Ziua in care parintii mei s-au despartit. Tata ne-a lasata fara absolut nimic, ba chiar a golit si contul din banca. Am avut putin noroc datorita oamenilor, straini de altfel, de la biserica. Ei ne-au adus oale, paturi, haine si mancare. Am supravietuit fara nici un ajutor din partea familiei. Nu-mi amintesc decat serile si noptile in care o vedeam pe mama in genunchi, rugandu-se. Nu-mi amintesc decat obrazul ei brazdat de lacrimi…
Abia acum, cand sunt parinte singur, imi dau seama cate sacrificii a facut pentru ca noua sa nu le lipseasca nimic. A muncit. Greu. Ca un barbat. Dar nu s-a plans niciodata.
Bacsisul meu nu-i va umple frigiderul, nu-i va plati chiria, dar o va ajuta cat de cat. Poate ca in seara asta va merge acasa putin mai linistita, poate faptul ca am facut-o sa zambeasca ii va insenina seara…”