“In fata mea era un tataie. Dar era tipul ala de mosneag pe care nu si-l doresc copiii drept bunic. Genul in fata caruia nu prea se comenta pe cand era in putere si care incearca, chiar si la varsta a treia, sa mentina aceleasi aparente. Tinea spatele drept si capul sus, parul alb, des era pieptanat pe spate. Doar mainile ii tradau din plin varsta. Erau patate cu maro si tremurau usor. Purta un parpalac de piele, lung pana in pamant, exact cum avea Gheorghe Dinica in filmele lui Sergiu Nicolaescu. De altfel, pot sa pun pariu ca haina aia, daca nu facuse razboiul, prinsese macar cutremurul din ’77 scrie mihaivasilescublog.ro.
M-am apropiat si m-am asezat la coada, exact in spatele lui. Si atunci, ca un pumn peste fata, m-a traznit mirosul. Desigur, sunt delicat cand spun “mirosul”. Pentru ca omul putea in toata regula. Banuiesc ca stiti despre ce vorbesc. Era damful acela specific batranilor, dar dat cu cateva trepte mai sus. M-am mutat cativa centimetri mai in spate si m-am uitat cu atentie la el. Avea pantaloni de stofa calcati la dunga si pantofi curati in picioare. Tot ce pusese pe el era din vremuri de mult apuse, dar macar pareau curate. Si atunci?
Si atunci m-am uitat in cosul lui. Avea trei paini din alea pufoase si ieftine, doldora de amelioratori, cu pretul sub un leu, niste cartofi si o doza de “365”, cea mai ieftina bere pe care-o gasise pe raft. Atat! Dar statea drept si mandru in haina lui de piele. A incercat sa-si domine usorul tremur al mainii, cand i-a intins vanzatoarei hartia de zece lei sau cand si-a numarat in palma restul.
Iar eu, atunci si acolo, am inteles de ce miros urat unii batrani.
Este mirosul saraciei.
Este pensia de cateva sute de lei. Daca este si aia.
Este caloriferul dat la minim, din singura camera pe care o mai incalzesc.
Este geamul tinut inchis toata iarna, ca sa nu “intre frigul”.
Este robinetul de apa calda pe care-l deschid cu teama, doar cand trebuie sa mearga la doctor.
Este haina de piele, tinuta decenii intregi in dulap, pentru ca alta nu-si mai permit.
Este bataia de joc a tuturor celor care au condus sarmana Romanie in ultimii cincizeci de ani.
Si m-am gandit ca as vrea o tara in care batranii nu miros urat! Dar mi-e tare teama ca, usor-usor, o sa ajungem sa putim cu totii!”
sursa: stiri.rol.ro via wow.bzi.ro